O Românie Normală este aceea în care Justiția nu este folosită în bătălii politice, dar și aceea în care magistrații nu se amestecă în luptele și în jocurile politice

De aceste principii și mai ales de cel al separației puterilor în stat, par să fi uitat zilele acestea, atât Dana Gîrbovan, judecator – candidat al PSD la funcția de ministru al justiției, cât și unii judecători din cadrul Secției pentru judecători a CSM care au criticat azi, într-un comunicat de presă refuzul Președintelui României, adica un act politic, legitim si constituțional, de a respinge în integralitate, remanierea guvernamentală propusă de primul- ministru Viorica Dăncilă.

În spiritul “echilibrului și prudenței” cerute de conducerea CSM azi în comunicatul de presă, dar cu respectarea clară a principiului separației puterilor în stat, exprim acest punct de vedere ca Senator PNL – membru al Comisiei Juridice a Senatului, pentru a clarifica câteva aspecte:

  1. La data la care Dana Gîrbovan a avut discuții cu conducerea PSD si a acceptat să fie propusă pentru funcția de ministru al justitiei (23 august 2019), era judecător în funcție, fără demisie depusă. Chiar și în 25 august, când și-a publicat viziunea ministerială în 12 puncte, Dana Gîrbovan era tot judecător. Abia la 26 august, ora 09.00, potrivit declarațiilor sale, judecatoarea – candidat PSD și-a înregistrat demisia din magistratură la Secția pentru judecători a CSM.

Iar judecătoarea Dana Gîrbovan nu este la prima negociere politică pentru mandatul de ministru al justiției, în anul 2017, aceasta având discuții similare si cu un alt premier PSD, dar nefiind preferată politic si propusă atunci. 

  1. Orice argumente s-ar invoca chiar de catre judecatorul – candidat politic PSD, nu putem ignora că: remanierea ori restructurarea guvernamentala este un proces eminamente politic, selectarea miniștrilor de către partidele politice se face prin negocieri politice, iar propunerea de candidat – ministru făcută de catre primul ministru, precum și numirea ministrului justiției prin decret de catre Președintele României sunt acte politice care nu au nicio legatură cu puterea judecătorească, cu independența justiției ori cu statutul de judecator ori de procuror.
  1. Din păcate, nu doar justiția a devenit “calul de bătaie” al politicienilor vizati de condamnări penale pentru corupție, dar și unii reprezentanți ai puterii judecătorești, magistrați de instanțe ori reprezentanți ai CSM, și-au permis declarații și comportamente care exced obligațiilor lor constituționale. 
  1. Într-o Românie Normala, judecatorii si procurorii în activitate NU acceptă să figureze pe listele partidelor politice si nu negociază funcții și demnităti POLITICE cu lideri politici care țin sub asalt de aproape trei ani, întregul sistem judiciar românesc, modificând Legile Justiției, Codul Penal si de Procedură Penală exclusiv în interesul propriu, pentru a scăpa de condamnările penale pentru corupție. 
  1. Într-o Românie Normala, judecatorii si procurorii nu desfăşoară si nici nu participă la activităţi cu caracter politic cum sunt negocierile politice în cadrul unei remanieri guvernamentale si nici nu critică deciziile politice constitutionale ale Președintelui României.
  1. Într-o Românie Normala, judecatorii si procurorii cu adevărat independenti nu ajung să fie votați peste noapte, precum OUG 13, de lideri si de birouri politice de partid pentru a ocupa functii de ministru ori de judecator constitutional pentru că aceasta este cea mai puternica lovitura pe care o dau justiției și magistraților români distrugându-le prestigiul și încrederea în ochii cetățenilor.
  1. În fine, într-o Românie Normală, niciun judecător sau procuror nu ar trebui să scrie si să susțină în comisiile parlamentare, amendamente la Legile Justiției, după dictarea troicii PSD-iste Iordache-Nicolicea-Șerban și nici să susțină soluții legislative criticate de adunările generale ale judecatorilor si procurorilor, de societatea civilă si de instituțiile si organismele europene – Comisia de la Veneția, GRECO, Comisia Europeană.
  1. Funcția de ministru al justiției este o demnitate publică POLITICĂ care poate fi ocupată de un cetățean român, fie el si fost magistrat, dacă îndeplinește condițiile legale si este propus de partidul politic ori de majoritatea politică care formează Guvernul. Ministrul justitiei nu este un independent cu program propriu, el este subordonat ierarhic primului – ministru si deciziilor politice ale acestuia, este propus de premier si numit de Președinte cu respectarea Constituției. 
  1. Jocul de-a “demisia” al doamnei Gîrbovan, în conivență cu conducerea CSM, a compromis în ochii opiniei publice, minima credibilitate dobândită în activitatea de magistrat care o recomanda ca ministru al justiției, fie el si PSD-ist. La ora la care Președintele României anunța respingerea propunerilor de remaniere guvernamentală si implicit a propunerii pentru functia de ministru al justitiei, cetățeanul român Dana Gîrbovan era încă judecator în funcție, cu avizul Secției pentru judecatori, în sertarele conducerii CSM, fapt ce nu a permis eliberarea din funcția de magistrat – cerință obligatorie potrivit Constitutiei pentru a fi numita în funcția de ministru.
  1. Personal, consider că judecatoarea Dana Gîrbovan a permis folosirea în scop politic de catre PSD a statutului său de judecator independent și a  transformat candidatura sa pentru funcția de ministru al justitiei intr-un joc politic în care a angrenat din păcate, inclusiv CSM, fapt de natura să pună în pericol separatia puterilor in stat si indepedenta justitiei și așa lovite sub guvernarea Dragnea – Dăncilă. Dacă într-adevăr si-ar fi dorit să pună umărul ca ministru al justiției, la îndreptarea aberațiilor legislative adoptate de PSD în ultimii trei ani si corectarea disfunctiilor existente si enuntate in viziunea sa in 12 puncte, judecatoarea Dana Gîrbovan trebuia sa demisioneze definitiv din magistratura, fără a reveni asupra demisiei, si chiar după respingerea sa, să rămână alături de PSD, partidul care a propus-o pentru a cere votul Parlamentului în procedura restructurării Guvernului.

 În politică, lucrurile se îndreaptă implicându-te cu respectarea Constitutiei, fie în legislativ, fie în executiv; în justitie, lucrurile se îndreaptă rămânând un judecator independent si profesionist care poate accede la orice functie a înaltei magistraturi pe baza competențelor sale si nu prin negocieri politice.

  1. Nu există niciun ministru independent cât timp procesul de numire este unul politic conform Constitutiei, dar judecatorii au obligatia constitutionala de a fi si de a lupta să rămână independenti cât timp poartă pe umerii lor roba de magistrat. Nu exclud posibilitatea de a avea ministri care să provină din rândul judecatorilor si procurorilor, dar acestia trebuie să decidă din timp, nu peste noapte, transparent si public când își asumă să ocupe funcții politice, numite ori alese, să aibă angajamente politice pentru programe politice in domeniul justitiei si să renunțe definitiv la magistratură cu tot ceea ce implică acest statut (privilegii, pensie specială, independență). 

           Într-o Românie Normală, un judecator în robă nu stă în jilțul politic ministerial, pentru că Justiția se înfăptuiește de către judecători în sala de judecată și nu de un ministru al justiției, fie el și fost judecător, la Ministerul Justiției.

1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *
You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>