Centenarul Iași – Capitala României 1916-1918 și Oraș al Marii Uniri, 100 de ani de la reforma constituțională pentru adoptarea legii agrare și a legi electorale

Într-un moment în care România se re-caută pe sine, să ne oferim răgazul pentru o scurtă „reflecție istorică”.

Pe 26 Aprilie 1917, România: Bucureștiul era căzut sub ocupație străină, iar provincii istorice, precum Basarabia, Ardealul, Bucovina, vibrau românește în vreme de război, nădăjduind la înfăptuirea unei țări unice pentru toți românii.

Pe 26 Aprilie 1917, Iaşi: de mai bine de 5 luni, Iaşul devenise capitala ţării, iar întreaga Moldovă un loc de refugiu pentru circa 1,5 milioane de civili şi militari români; Iaşul a ajuns să numere peste 300.000 de locuitori de la 70.000 inițial; de aici, Parlamentul, Guvernul şi Casa Regală au condus destinul ţării vreme de doi ani, Iaşul devenind capitala “ultimei rezistențe, a rezistenței până la capăt”, așa cum l-a descris marele istoric Nicolae Iorga.

Nicio zi din destinul capitalei ieșene nu a fost una obișuită. Au fost zile ale disperării, renașterii, sacrificiului și speranței deopotrivă!

Acum o 100 de ani (pentru exactitate istorică la 9 decembrie 1916), Parlamentul îşi deschidea sesiunea, în condiții _98A5031_resizedramatice de război, în sala Teatrului Național din Iași, în prezența Majestății Sale Regele Ferdinand I și a Reginei Maria. În Mesajul adresat Parlamentului de atunci, Regele Ferdinand I a susținut necesitatea și urgența de a apăra interesele neamului nostru și de a asigura unitatea României.

Astăzi, 26 aprilie 2017, prin această ceremonie solemnă comună, dorim să marcăm la Bucuresti, în Parlamentul României, prima acțiune oficială a forului legislativ de celebrare a “Centenarului Iași – capitală a României și Oraș al Marii Uniri”, ca preambul al Centenarului Marii Uniri din 1918.

Printr-o repetiție frumoasă a istoriei, la fel ca acum 100 de ani, ne-am reunit azi, în această sală a Parlamentului României, reprezentanți ai instituțiilor fundamentale din eșicherul politic românesc și care din punct de vedere politic, acum un secol au întruchipat voința națională: Parlamentul, Guvernul și Casa Regală. Lângă acestea, s-au mai aflat şi atunci și acum, Armata și Biserica, instituții care aduc încredere și speranță românilor.

Între 1916 – 1918, Iașul nu a fost o capitală “a provizoratului istoric” în care s-a aflat națiunea română, ci a devenit o reală capitală a renașterii și a speranței naționale. Iașul a rămas în conștiința publică drept capitala renașterii naționale și cred că mulțumirea simbolică, pe lângă atâtea nedreptăți suferite de Moldova și de al său Iași, este că românii au păstrat şi au recunoscut acestui oraș statutul de capitală istorică, spirituală și culturală.

În vreme de război, în anul 1917, la Iași, familia regală, consiliul de miniștri și parlamentul și-au continuat misiunea de _98A5024_resizeîndeplinire a „treburilor statului”. Au pus mai presus de doctrine, de orgolii omenești, interesul național – Reîntregirea României și Unirea tuturor românilor. Au oferit astfel reforme legislative fundamentale menite să întărească și să modernizeze statul român după Marea Unire. Reforma constituțională dezbătută la Iași și adoptată la sfârșitul lunii iunie 1917, a permis adoptarea celor două legi reformatoare: legea agrară și legea electorală care vor avea să introducă votul universal.

Astăzi, privim cu admirație la oamenii politici de acum 100 de ani care au avut tăria de a trece peste conjunctura dramatică a unui război care părea fără ieșire și de a privi în viitor. Senatorii și deputații Parlamentului din 1917 au luat decizii gândidu-se la România Mare de după război. O Românie împroprietărită de cei care au făcut efortul și sacrificiul de război – țărănimea, căreia i se recunoaște și dreptul de vot pentru a putea participa astfel la treburile țării.

La 14 și respectiv 20 iunie 1917, Adunarea Deputaților și Senatul reunite la Iași, au adoptat Legea pentru modificarea articolelor 16, 57 si 67 din Constituția României, punând temelia juridică constituțională a unor principii fundamentale pe care le regăsim și astăzi enunțate în Constituție: proprietatea de orice natură este sacră și inviolabilă, principiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică și numai după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, lărgirea proprietăţii rurale ţărăneşti, votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu la acea dată şi epocă.

A fost o decizie istorică a Parlamentului de atunci, care avea să schimbe complet viața socială și politică și avea să_98A5022_resize ușureze mult procesul de unificare și modernizare a statului român. Dar, reforma constituțională din 1917 și toate deciziile politice și militare care i-au succedat nu ar fi fost posibile dacă între principalii actori politici ai ţării de atunci nu ar fi existat dialog și teluri naținale comune, împreună cu un puternic sentiment de solidaritate națională.

Viata politică națională, dar și internatională, de acum 100 de ani nu era cu mult diferită de ceea ce trăim azi, ca intensitate și polemică:

-Regina Maria scria în jurnalul său exact acum o sută de ani în urmă, la 26 aprilie 1917: „Consiliul de Miniștri la care a participat (Nando – apelativul familial folosit pentru regele Ferdinand de către Regina Maria) s-a desfășurat bine. A reușit să împace cele două părți făcând mici concesii conservatorilor, pe care i-a câștigat de partea lui, iar liberalii n-au avut satisfacția de a-i da afară. Rușii nu ne dau prea multe motive de speranță și ne așteptăm cu toții ca Germania să profite într-un fel sau altul de frământările de la ei. Situația e îngrijorătoare”.

Cred că aceste lucruri descrise de Regina Maria arată că multe din zbaterile României contemporane pot fi asimilate cu ce era atunci, dar scara la care le discutăm astăzi față de atunci, amploarea lor, gravitatea lor este infinit mai mică decât atunci când țara era redusă teritorial la Moldova, iar românii plăteau cu viata apărarea idealurilor lor. Și totuși reformele pentru țară au fost realizate: dorite de populație, susținute de Rege, inițiate de Guvernul liberal condus de Ion _98A5021_resizeI.C. Brătianu, cu suportul diplomatic al țărilor europene prietene, aprig dezbătute, dar adoptate de către Parlament, aceste legi reformatoare au salvat România din război și i-a unit pe români în următorii 100 ani.

În ziua adoptării de către Senatul României a legii de revizuire a Constitutiei, la 20 iunie 1917, Ion I C Brătianu, președintele Consiliului de miniștri și ministru al afacerilor străine, sintetiza astfel importanța politică și istorică a votului Parlamentului:

  1. Reformele de azi își găsesc un ecou în convingerea aproape unanimă a Parlamentului și certitudinea că ele corespund unei dorințe generale, unei cereri generale, unei necesități generale.
  2. După toate discuţiunile, ca reprezentant al guvernului dar și al Partidului Național Liberal, vă spun că reformele votate azi refac istoricul politic și economic al partidului nostru, fiind încheierea însă a unui capitol din viața și din programul nostru politic.
  3. Le adoptăm astăzi, într-un moment în care ele se prezintă ca un acord al tuturor partidelor, și cu toate criticile care s-au adus, eu simt o legitimă mândrie de a fi reușit ca toți să participe la aceste reforme.
  4. Sunt atât de importante, o operă politică care nu are nevoie să fie susținută de guvern, pentru că se suține prin ea însăşi! Este începutul unei noi perioade de întărire și dezvoltare necesare pentru triumful definitiv al marei lupte în care a intrat ţara.

Au trecut 100 de ani și astăzi aniversăm Centenarul Iașul – capitală a României și Oraș al Marii Uniri.

Parlamentul României de azi are obligația continuării la același nivel și cu aceeași responsabilitate a proiectelor de dezvoltare durabilă a țării, pentru toate regiunile. Avem de învățat împreună și mai cu seamă în acest an ce prefigurează Centenarul Marii Uniri, lecția solidarității naționale și consensului pentru proiectele de reformă ale României.

_98A5020_resizeO sedință solemnă ca aceasta de azi dă Iașului și Moldovei un prilej de aducere aminte, de respect și de mulțumire. De multe ori în istorie, Iașul, capitală a Moldovei a arătat țării că este locul care unește pe români și care poate genera mari idei și proiecte de reformă. Dar nu e suficient! Iașul, precum și întreaga Moldovă trebuie să fie ajutată să recupereze decalajele economice și astfel să își crească nivelul de trai al cetățenilor săi.
Sper să găsim cu toții, aici în Parlament, că orașele Unirii – Alba Iulia, București și Iaşi merită în viziunea coaliției majoritare de azi respectul acordării titlului de onoare de orașe ale Marii Uniri, printr-o lege a centenarului pe care îmi doresc să o putem adopta cât mai curând. Dacă nu, vă rog să lăsați acestor orașe simbol, onoarea lor, românii vor ști cum să le cinstească la 100 de ani.

În vremea cât a fost capitală țării, Iașul a oferit proiecte politice și legsilative care durează iată de 100 ani.

E timpul ca Parlamentul și Guvernul, reunite de data aceasta aici, la București, să-și asume un proiect al dezvoltării Moldovei pentru următorii 100 de ani: proiectul autostrăzii Unirii care să reconecteze Moldova la celelalte provincii istorice romanești, dar și România de Europa. Am speranța, acum, așa cum s-a putut și în trecut, că în momente critice se poate găsi ințelpciunea politică de a strânge consensul. Am arătat-o recent la proiecte precum aderarea României la UE sau NATO.

Întreaga Moldovă are acum nevoie de această autostradă.

Nu mai este o prioritate de mult, este o urgență! Coaliția de la guvernare trebuie să inițieze un proiecte concret de finanțare, cu termene clare și sume reale bugetate. Opoziția să susțină ca să putem începe, în acest an, Proiectul de țară – România UNITĂ și DEZVOLTATĂ!

_98A5028_resizeCu ajutorul Bunului Dumnezeu, am încredere că nu vor trece alți 100 de ani de la prima lopată de pământ săpată în primul kilometru din Autostrada UNIRII. Cu o Moldovă puternică economic, vom avea și o Românie mai puternică în Europa! Vă rog să adoptați legea autostrăzii Unirii și să alocați sumele necesare pentru execuția ei, și veți uni în kilometri provinciile istorice ale României, prin conexiuni de infrastructură modernă și indicatori de dezvoltare socio-economică. Amânarea reformelor și a marilor proiecte de infrastructură ne crează vulnerabilități.

Avem o răspundere pentru viitor, pentru generațiile ce ne vor urma la fel cum au văzut descendenții politici de acum 100 de ani. Și ei au privit la viitor! Noi ce vom lăsa?

De aceea, vă solicit azi, la ceas aniversar, sprijinul pentru a debloca un proiect prin care să se asigure investiții în zonele țării unde infrastructura este mai puțin dezvoltată. Să ne asumăm un calendar responasbil și corect al acestor investiții!

La final, doresc să îi mulțumesc Alteței Sale Regale Principesa Moștenitoare a României, precum și celorlalți membri ai Familiei Regale pentru atenția şi dedicarea cu care au continuat să fie prezenți şi să susţină proiectele majore ale României, începând cu reîntregirea ţării şi unirea tuturor românilor din 1918, continuând, în istoria contemporană a României, cu aderarea la Uniunea Europeană şi integrarea în NATO.

La mulți ani, Iași!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *
You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>